Replica lui Tipătescu ne-a făcut să considerăm că ar fi timpul și momentul să vorbim de doamne importante ale cugetului și simțirilor acestui neam trecut prin mai multe decât și-ar fi dorit.
Să ne întoarcem în trecut, dară.
După alegerile din 1946, comuniștii au dorit o confirmare internațională a bunei-credințe (ce cuvânt!) în conducerea țării. Regele nu plecase și aveau nevoie de girul unor intelectuali care să asigure bunele intenții în fața „foștilor” de acum aliați din război.
Persoane „nepătate” au primit misiuni diplomatice.
Matematicianul Grigore C. Moisil devine ambasador în Turcia. Lunga corespondență între ambasador și familia foarte unită o menționează de fiecare dată pe Zoica cea mică, nepoata lui, bucuria tuturor. Acum apare în saga intimă a familiei viitoarea domnișoară și apoi cea pe care o știm drept doamna Zoe Petre.
Fiica unor intelectuali de viță veche, Emil Condurachi, profesor de istorie antică, arheolog la Universitatea București, , director al șantierului de la Histria, al Institutului de Arheologie și mai apoi academician; mama Florica C. Moisil era fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice, paleograf și cercetător la Biblioteca Academiei Române și sora marelui Grigore C. Moisil.
Să căutăm, însă, femeia!
Zoe absolvă Facultatea de Istorie la București – Istorie Antică și Arheologie.
„Trece” toate gradele universitare: preparator, asistent, lector, profesor universitar. Doctor în Istorie, specialistă în Istoria Civilizațiilor epigrafie greacă și latină. Urmează tot parcursul unui împătimit: Șef de catedră, Decan al Facultății de Istorie din București și mai apoi, după anul 2005, Director al Școlii Doctorale din Facultate.
„Drumurile vieții” o duc să îi lumineze și pe alți tineri din alte zări: Cambridge, Lille, Paris, Amiens, Harvard, New York, Strasbourg, Bruxelles ș.a.m.d. Experiența, vastele studii și mai ales bunul simț politic o fac pe doamna Zoe Petre („un alt fel” de soție de … arheolog, Aurelian Petre, decedat la numai 57 de ani, și mamă a doi băieți Dan Petre, profesor și consilier prezidențial, și Dinu Petre, avocat) un ajutor fără precedent în istoria politicii românești. Cu acel tip de conștiință pe care femeile alese le au, cu fler și o intuiție extraordinară este un intelectual vocal al societății civile, Președinte al Solidarității Universitare, membru fondator al Alianței Civice (1990).
Devine unul dintre strategii importanți ai politicii noastre, fiind Director de Comunicare al campaniei prezidențiale a candidatului CDR, profesorul universitar Emil Constantinescu în perioada 1992 – 1996. La 1 decembrie 1996 este numită Consilier Prezidențial pe probleme de politică internă și externă al Președintelui.
Numeroasele premii internaționale, naționale – Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 1999), Ordinul „Dom Infante Enrique” în grad de Mare Ofițer(Portugalia, 1999), Ordinul „Danebrog” în grad de Mare Cruce (Danemarca, 2000) și Ordinul Național ”Serviciul Credincios” al României în grad de Mare Cruce (2000) – spun povestea mult prea scurtă a unei doamne pentru care putem afirma cu tărie: „Zoe ești bărbată!” și ce femeie!
