Astăzi vă propunem să schimbăm „registrul” care ar putea fi previzibil. Am vorbit despre doamne și domnișoare care de-a lungul timpului au avut parte de o mare recunoaștere națională și internațională. Toate aceste femei s-au dovedit extraordinare și cel puțin egalele bărbaților. Toate s-au luptat cu prejudecățile vremii, cu mentalități mai mult sau mai puțin păgubitoare. Mai toate aceste femei au avut parte de o educație aleasă cum zice la carte.
Am încercat să spunem lucruri așa cum au fost: cu bune, cu rele, dar sigur având convingerea că indiferent de apartenența socială, toate sunt simboluri ale femeii și feminității de aici, de la noi.
Să povestim, dară, de o Doamnă Țărancă. Născută în comuna Nucșoara, la Domneștii de Argeș. Femeie; femeia crescută în spiritul cinstei și a dreptății proprii unor vremuri în care s-a murit pentru țară, pentru un petic de pământ, pentru independența națională. Născută cu credință în Dumnezeu, în părinți, în bărbatul ei; în sfânta țară și familie. La 28 iunie 1912, data nașterii sale, totul părea că viața îi va fi „normală” călăuzită după ritmurile țărănești ale anotimpurilor.
Anotimpurile nu s-au schimbat, dar timpurile da. Familia, simpatizantă a Partidului Național Țărănesc, a avut și eroi ai luptei anticomuniste și victime colaterale. Când, ceea ce știm astăzi sub numele „rezistența din munți”, a avut nevoie de sprijin, ea, Elisabeta Rizea, a fost acolo și a ajutat cu puterile ei mișcarea. A ajutat grupul de rezistență Arsenescu – Arnăuțoiu.
A fost arestată pentru „uneltire”. Aducea din sat mâncare, haine, bocanci, tot ce putea să facă posibil bărbaților lor, fiilor, supraviețuirea și să lupte contra comuniștilor în continuare.
Nici bătăile nenumărate și nici torturile inimaginabile pentru un bărbat, dară-mi-te pentru o femeie, nu i-au înfrânt convingerile. Nici spânzuratul de păr, cel lung și bogat, nu au făcut-o „să spună ceva despre cineva”. Rizea Elisabeta nu a trădat, având o voință greu de pus pe talerul vieții.
A „făcut” sau „executat”, cum se spunea atunci, 12 ani de pușcărie. Pușcăria aia! A „ieșit” și a trăit până în anul 2003. Avea 91 de ani.
Un Președinte al României și un Rege i-au fost oaspeți, drept omagiu, în căsuța ei. Căsuță ce a devenit memorială. Ce superbă întoarcere a dreptății!
Doamna Hossu – Longin a reușit să pună pe harta luptei anticomuniste eroinele de la Nucșoara.
Au fost multe Doamne Țărănci. Elisabeta Rizea, o femeie cu nume de Regină. Iaca! O femeie și ea. Ce femeie!
