„Foaia” noastră va consemna și o femeie de profesie… atletă.
Iolanda Balaș – Söter născută la Timișoara în decembrie 1936 (în acte Jolán Balász) de etnie maghiară, a uimit o planetă bolnavă de recorduri, fiind femeia recordurilor într-un sport pe care avea să îl înnobileze cu talentul său ieșit din comun: săritura în înălțime. A început la „Electrica”, „Progresul” Timișoara, apoi a venit la CCA / Steaua București. Se căsătorește la 31 de ani cu antrenorul său, Ion Söter.
Absolvă și Institutul de Cultură Fizică (I.C.F.) în 1966. A condus proba de săritură în înălțime timp de 10 ani. Primul record mondial: 14 iulie 1956. Începea o luptă cu centimetrii unei discipline sportive care a găsit în Iolanda un ambasador al României în ale cărei „scrisori de acreditare” era scris: „14 recorduri mondiale, 12 ani consecutiv, 4 recorduri continentale.
Dublă campioană olimpică la Roma 1960, Tokyo 1964, recordul personal de 191cm a rămas de neclintit un deceniu. Câștigătoare a 142 de competiții sportive, intră în Cartea Recordurilor.
Între 1956- 1967 a câștigat tot.
După retragere a fost arbitru, Președinte a Federației Române de Atletism 1988-2005, decorată de Regele Mihai pentru promovarea sportului românesc, „ambasadoarea” noastră a fost vice-președinte a Comitetului Olimpic Român, al Comisiei Tehnice al Asociației Europene de Atletism și al Comisiei de femei a I.A.A.F. cum spunea un om de bine, „performanțele sale sportive au vorbit despre România în lume într-o perioadă de absenteism a diplomației românești”.
Altfel spus, deși făcută „trădătoare” la vreun insucces (au fost și acestea într-o viață de sportiv) într-o luptă cu ea, cu sistemul, cu centimetrii, Iolanda Balaș – Söter a reușit să explice lumii că nu „cortina de fier” ne face să fim în afara competițiilor atâta vreme cât avem o „femeie de fier”. Doamne de fier au mai fost, femei… mai greu. Noi căutăm femeia, nu?!
Iolanda Balaș. Femeia care a sărit mai sus decât sistemul politic.
