Azi: Zoe Dumitrescu – Bușulenga
Doamna literelor de pe la noi și nu numai, Zoe Dumitrescu – Bușulenga a iscat în curioasa noastră minte întrebarea: „de ce… Zoe?”. Câte domnișoare și doamne mai poartă azi vechiul prenume Zoe? Puținele ce răspund acum la acest prenume pot fi mândre de „tizele” lor. Să povestim!
O „leoaică” prin definiție, născută în august 1920, fiica unor prea înstăriți intelectuali, mama filolog, tata jurist. Mama, cu numele de domnișoară Apostol, tatăl, Nicolae Dumitrescu. Interesantă „potriveală”. Numele mamei va fi și prenumele singurului ei soț, Apostol Bușulenga, un om „vechi” cu o solidă cultură clasică: greacă, latină. Alte vremuri!
Zoe Dumitrescu – Bușulenga este expresia feminină elocventă a ceea ce a însemnat intelectualul român sub „caznele istoriei”. Studiază la Școala Centrală din București sau Școala de fete, apoi, ironia istoriei, devenită după „eliberare” Liceul Zoia Kosmodemianskaia, după numele unei tinere partizane sovietice.
O minte strălucită o face absolventă de Drept, Istoria Artelor și Filologie. Totul părea deja „pus în pagină”. Dar? La 27 de ani istoria neschimbată până atunci se schimbă total. Vin comuniștii. Familia considerată „dușman de clasă” este simpatizantă a Partidului Țărănist. Pierde totul. Zoe înțelege repede că vremurile s-au schimbat și se supune noii realități. Începe o profundă „albire” a dosarului, cum se spunea atunci. Deh! Originea era nesănătoasă. Tot cum se spunea atunci! Intră în conducerea Comitetului UNSR (Uniunea Studenților din România) la Institutul „Maxim Gorki” în 1947, asistent universitar la Universitatea din București, redactor la Editura de Stat, cercetător și mai apoi director la Institutul „George Călinescu”, predă în Olanda. În paralel, scrie și publică imens și este și astăzi considerată unul din marii noștri eminescologi.
Studiile temeinice din facultate, determinarea și „boieria intelectuală” a mentorului săi Tudor Vianu, își spun cuvântul. Devine profesor universitar parcurgând toate treptele canoanelor mediului, apoi membru corespondent al Academiei Române.
Activitatea politică nu rămâne uitată, membră în Comitetul Central al Partidului Comunist Român timp de 5 ani, membră în Marea Adunare Națională 10 ani. Publică studii literare, eseuri despre muzică (a doua mare pasiune), articole în reviste culturale, lucrări de critică literară, portrete.
După 1990 activitatea domniei sale devine recunoscută mult mai bine pe plan internațional. Este membru titular al Academiei Române și vicepreședinte, director al Școlii Române din Roma timp de 6 ani, membră a multor academii europene. Decorată de bulgari, italieni, germani și… români.
Ultima parte a vieții a însemnat pentru foarte mulți o taină greu de descifrat. Renunță la bunurile lumești, se retrage din viața publică și se dedică vieții monahale.
Zoe Dumitrescu – Bușulenga se apropie cu tot sufletul (mult încercat până atunci) de Dumnezeu și se călugărește la Mănăstirea Văratec sub numele de Maica Benedicta. Puține doamne de o asemenea anvergură intelectuală au putut să-și schimbe structural viața de trei ori. La 86 de ani femeia cu voce profundă și timbrată a plecat să își găsească în sfârșit liniștea sau poate să predea valorile spirituale pe care, dincolo de „meandrele” vieții nu le-a părăsit niciodată.
„Zoe! Zoe! Fii bărbată…”. Și a fost! Cât a putut. Ce Femeie!
